PROFESORUL

Despre profesorul meu, întotdeauna cu drag….

OANA RUSU -FRASINESCU

      De fapt despre omul Ion Săsăran îmi amintesc foarte multe lucruri, poate nu neapărat hazlii sau alte cuvinte demne de un titlu de carte….Îmi amintesc fapte simple, pline de omenie, fapte de care eu aveam mare nevoie, fiind “singură printre străini” să zic aşa….

     Am să încep totuşi cu o amintire ….care acum mi se pare haioasă…atunci întâmplarea mi s-a părut absolut tragică!!!!

      Era prima întâlnire cu profesorul care urma să ia anul nostru…..eram aproximativ  douazeci de candidaţi care veniserăm la întalnirea pregătitoare, printre care si eu, normal….Trebuie să zic cum eram îmbrăcată şi ce gândeam la vârsta aia (21 de ani), aşadar eram îmbrăcată cu o salopetă pentru copii doar că era la dimensiuni mai mari, era de un portocaliu aprins….arătam ca un gogoşar în ea…..pentru mintea mea de atunci, era foarte bună pentru că era comodă…..pe lângă această costumaţie aveam şi o încredere în talentul meu….foarte mare….Îmi spuneam în gând că eu pot sa joc deja la Teatru Naţional…eh vârsta…..

      Cu această costumaţie şi cu self esteem-ul la maxim, urc pe scenă (de bunăvoie) să spun ce poezie voiam sau o povestire ceva…..nu am apucat să spun nimic pentru că profesorul meu (care la prima impresie părea foarte sever) a rămas mut…pentru cateva fracţiuni de secunde…(a căzut în admiraţie!!!!gândeam eu!!!)

      Mă întreabă cum mă numesc, spun….apoi cu o dicţie impecabilă şi cu un ton foarte indignat mi-a spus următoarele:

   -“Domnişoară, dacă binevoieşti să mai vii la aceste ore pregătitoare ….vino îmbrăcată ca o femeie, nu ca un extraterestru! Următorul!”