Când ai primit harul ca prin gândurile tale, prin forţa sentimentelor tale, prin surâsul şi lacrima ta să faci din personajele interpretate fiinţe emoţionante, clocotitoare de viaţă, precum ION SĂSĂRAN, însemană să dai  meseriei de ACTOR titlurile de nobleţe pe care le merită.

     Dar această menire cere bir greu! Actorul e bântuit  de neliniştea atâtor destine pe care le trăieşte şi de aceea sufletul lui e mereu în furtună.

      Nu se poate altfel!

      Pentru fiecare creaţie, pentru fiecare rol, cu totală dăruire de sine a plătit acest bir Ion, de aceea a impresionat profund pe cei care-l urmăreau captivaţi.

     I-au mulţumit mereu alţi şi alţi spectatori emoţionaţi, i-au mulţumit apaluzele care adesea parcă nu mai conteneau şi florile şi strîngerile de mână şi cronicile care vorbeau despre talentul său.

     Pentru rolurile  cărora le-a dat atâta strălucire au fost pe drept mândre teatrele unde a jucat, ne-am bucurat şi am fost mândri şi noi, colegii săi de clasă de la Institutul de Teatru şi Cinematografie şi norocoşi şi mândri se simt şi cei foarte tineri că el le-a fost profesorul care i-a îndrumat cu deosebită căldură dar şi rigoare pe drumul aşa de dificil al artei actorului.
    
    E de la sine înţeles că actorul, profesorul, omul, maestrul ION SĂSĂRAN era foarte preţuit, respectat şi îndrăgit...

    Noi roluri îl aşteptau, studenţii lui îl doreau cât mai grabnic la cursuri, publicul era nerăbdător să-l vadă iar pe scenă.

    Avea atât de multe de  făcut....Când deodată ION SĂSĂRAN a plecat!

    Fusese chemat de aceea lume mai bună, unde domneşte seninătatea şi unde zbuciumul atâtor creaţii răsplătit îi va fi prin linişte, mângâiere şi lumină .

   Ai plecat departe Ioane, dar prin ce-ai lăsat prin arta ta în sufletele noastre ne eşti aproape, acum şi mereu!

Flavia Buref